Aside

Nu stii  unde-mi  sunt  pasii

si cuvantul  si  gandul,

nu stii…

ingerii  de portelan  de pe vitrina din colt,

se tin de mana-

brusc au prins viata .

Isi  rotesc  dorintele  prin camera goala,

pe mine nu m-au zarit,

si nu-si  gasesc crucea  luminoasa

ca s-o  indrepte.

Prin  crapatura  ferestrei,

amandoi ,de mana,

sar  in noaptea  calda,

cu miros de luna si iasomie .

Rand pe rand, toate  obiectele  din camera,

urmeaza  drumul  ingerilor…

ceasul mare de perete,

imi  arunca  o ultima ocheada,

parca  intrebandu-ma ,

sa ma opresc la tine,sau sa-mi caut  si eu  Nemarginirea?

De ce  sa se-opreasca  Timpul?

i-am  dat drumul…

am ramas doar  eu   intinsa pe podeaua rece,

cu fata  la pamant,

in mijlocul  camerei  goale-

doar  cu un Soare  mare  desenat

pe peretele de la Rasarit.

e-atata Lumina in camera,

si-atata Noapte –i  afara….

Din spate  se  vad  umbrele  ingerilor,

s-au intors si mi s-au asezat  pe umeri.

 

                                                              R  MARIA  S   2013

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s