Aside

Alergând  cu  veşnicia

 

Timpul  este  intervalul dintre chemarea  Omului

şi  răspunsul  nostru…

Am spus mereu că nu-mi trebuie  un cronometru,

orologiile  sunt  invenţiile  clipelor,ce sar,

în stânga ,sau in dreapta …depinde.

Mi-am aşezat  ,în loc de braţe  ,aripi,

din  doi  fluturi,mari,albi,

azi ,din zăpadă,

mâine din  genele  tale  negre.

Când  îţi  alunecă  câte-o stea-lacrimă,

prea  grea  să  se ţină…

îmi  întâlneşte  pulberea-n cădere,

şi “ne prefacem”mereu ,

într-o altă stea mai mare,tot mai mare…prea mare…

Ai privit  aseară  cerul?

Ne-ai  văzut cum  strălucim în Unul?

Din  raza  ferestrei  mele deschise  ,

sclipirea mi-nundă  aşternutul de vise,

las  timpul să-şi ardă  toate lacrimile clipe,

iar din cenuşa lor,a ta,

să-mi  reclădesc eu  clopotele calde,

să mă  ascund  în ele

si-odată  cu   sunetul  lor – ecou

s-ajung pân’ la Tine .

                                                               R M 2013Image

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s