PAMANTUL REAVAN

Pământul reavăn, mustind de viaţă ,

a deschis  ochii ,astăzi ,mai albaştri

ca  atunci  când  m-am născut …

M- au tras de păr ,dimineaţă ,

crengile-ncărcate de vise mijite

în vârf de gene,

ca  să-mi arunc  privirea  peste dealul tău

aruncat  dincolo  de Munte,

ca o traistă  de  oşean ,

îndesată  cu  apă  vie  şi pâine coaptă

pe bătături   tocite…

 

Toate florile cerului au săpat

cu  rădăcinile lor în inimile noastre,

până au rămas înfipte ,deschise,

iar corolele  ni-s ochi  albaştri…

De câte ori mai cade-o petală de cer negru,

ne  acoperim faţa cu batiste albe,

să nu ne-atingă stropul ,

ca mai apoi, să ne prefacem ne-ntinaţi.

Smulge-ti  toţi nasturii  cămăşii  vechi

şi  lasă-ţi  pieptul de lacrimi noi să salte,

ele  deschide-vor cea mai străveche poartă…

Pân’ atunci ,calcă încet pe iarbă

şi  aminteşte-ţi de fiecare dată,

în ce fel i-ai simţit  chemarea…

Învaţă sa zâmbeşti  ,căci nu ştii,

învaţă cum ştii tu mai bine, să -ngenunchezi,

când îţi va zâmbi frumos Îngerul Morţii,

ascuns  ,timid, după un Munte…

R M 2013

 

 Image

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s