Cântecul cocoşilor

Cântecul cocoşilor 

dezlipeşte  pleoapa vie  a orizontului ,

ca să  pătrundem  uşor  în necunoscut  …

Strivitori  de rouă,temători ,

dar iubitori în acelaşi timp…

ne dorim mereu să  imbrăţişăm cerul

cu inima ,

dacă s-ar putea să nu-l înapoiem niciodată ,

şi să-i privim pe cei  rămaşi în  întuneric

cum îşi  remodelează  lumea lor  angelică ,

cu lumânări în loc  de stele …

Cum ar fi?

S-ar  topi  toate  cu  zorile

şi zi n-ar mai fi…

Cerul de ceară  ar strânge aştrii-n

veşmântul sculptat

de îngerii pedepsiţi  pe vecie .

 

În degete fine strivesc  flori de crin ,

aşa  cum  timpul  ne  muşcă  cu dinţii tociţi …

tot din prea multă iubire…

Casa sufletului meu  cu străjeri înalţi –

trandafiri  roşii ca sângele ,

şi-a deschis  încet porţile la cântatul  cocoşilor

să-ţi  primească  adierea vie-sărut  cu mireasmă de tămâie…

                                                                                                 ROXANA MARIA 2013ImageImage

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s