floarea Soarelui…

Desăvârşirea  chipului tău –icoană,

cu  voiciunea  ochilor  mă-mbată…

să-ţi  sorb  privirea  s-o  arunc , albastră,

iar pasul  lin în veşnicie-mi luminează.

Pluteşti în cerc ,o pulbere de aur ,

cu  graţie de vultur ,înghiţit  de  piscuri.

Ţi-aduni de  fiecare  dată  ,trei picături de ploaie,

cele  mai limpezi – de  închinăciune…

Prin ele …mă priveşti ,

cum  îmi rotesc rochiţa de floarea –soarelui si raze,

să-mi caut  dor-stăpân,izvor cu setea ta nebună.

Un colţ mai luminos ţi-atârnă ,

e mâna mea…ţi-opreşte zborul …

Urmăm dorinţele prea albe,

catargul omenirii înălţăm iubire-

si-n visele  deşarte vedem mereu fărâma …

speranţa lumii noastre ,

clădită pe arbori cu braţele de floare ,

cu  rădăcini de vise

şi trunchiul drept- destin.

Alerg la pieptul  tău ,ca scutul ,

cu scoarţă  albastră –cer

şi  nici  cu   ploi ,

nici  vântu-mi va spulbera 

rochiţa  de  flori din Soare,

nici  va sfârşi-n  genuni …

                                                           R M  2013Image

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s