ILUZIA

Iluzia atât de fină,

mătase acum ieşită din cocon,

mi-a –nvăluit simţirea

şi nu mai ştiu să mor .

M-agăţ  de- un nod…din gât ,se pare…

Cum  ţi-ai lipit  pecetea

de fruntea  mea albastră,

n-am mai oprit nici stele să răsară,

nici din pantoful de cleştar n-ai mai băut de-atunci…

Picior ca pasărea uşor,

păşeşte ca să  zboare,

mi-nalţ durerile pe spini ,

coloane-n albe  zări,

să zgârâi  cel mai întunecat gând al tău,

Lumina să ţâşnească,

cu raze mii ,ce joacă viu,

în hora mântuirii .

Reflectă bucurii –izvor-

Oglinda  Omenirii.

De ai curaj  să-nfăptuieşti minuni,

salvând din neguri ,purpuri,

destine-nsângerate,

vor înflori pe cer caisi ,

în numele Iubirii.

 

Ce  vină are cel desculţ,

ce plânge-n ploaia rece?

Ce vină  au pruncii flămânzi

cu zdrenţe ce le-atârnă?

Prea sus se văd priviri ce-s goale,

nicicând  nu vor pricepe,

de ce-i iar  dimineaţă…

nicicând nimic din tot ce-i sfânt,

nu vor putea atinge…

                                                    R M 2013Image

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s