cafeaua mea albastra

În  ceaşca  mea albastră ,

cu flori  de măr sculptată,

mi-adun  în strop fierbinte,

de catifea  amară ,

răspunsurile  toate- negrele reverii…

mi-am amintit bătrâna  cu doniţa

plină  cu  lapte  proaspăt – renaştere  şi- atât…

ieri… îmi zâmbea din poartă

şi mă-ntreba ,cum  sunt…

azi ,lumânarea-i  picură 

şi clopotele-i  bat .

 

Cafeaua  mea-i albastră ,

ca  marea-n sărbătoare,

cu ploile de perle,

la ţărm de gând curat .

Îmi  legăn  pruncii-n   înserarea  grea,

viori  mi-aştern  pe pernă  liniştea  …

Coboară  leneş  noaptea ,

voal  des  ţesut  din gene,

ce-şi va deschide  ochii

cu ploapele din plumb ,

cu  brâu  de aur verde ,

trist ,aruncat  pe  munte,

ca cingători  prea strânse ,

pe mijloc  de  fecioare  …

 

Privesc  pe fundul  ceştii,

a  mai  rămas  …un  vis…

                                                  R M  2013

  Image

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s