EU

Eu … nu   ştiu  să  spun vorbe mari ,

ştiu  să scriu litere –cuie ,de-o şchioapă ,

bătute-n lemnul crucii – semn

 de român,veşnic în jug ,

semn – ce mi-atârnă  , vizibil ,

la o fereastră .

Ştiu  să –ntorc spre mine ,

parfum  de cuvânt ,

vouă, dându-vă îndărăt ,

cea mai stranie mireasmă ,

cea a Omenirii –secundă ,

cuprinsă –n  femeia –  ardere , Tot ,

Miracol, şi Unghie – capăt

de început  ,

de Pământ.

+

Cealaltă clipire , a ta ,

ne-mpreunează  pe toţi ,

în forma cea mai simţită

a  fiinţării ,

Iubirea.

Litere – cuie  bat …

sau m-abat

când nu-mi prind bine

visul pe os ,

rotindu-se ,zbor ,ca-ntr-o rană ,deschisă ,

odată cu zorii,

eliberându-mă pân’ la  apus ,

să-ţi cânt ochii ,

ce –n  veci nu se-nchid ,

frumoşi ca Dumnezeu ,

Luminând.

 

La  eterna clipă a poeziei,

îngenuncheat  să rămâi …

Sclav să-i fii întru Eternitate …

                                                                             R M       30 MAI  2013

By ROXANA MARIA

eu sunt floarea gandului tau

eu  sunt floarea gândului tău ,

cuvânt nescris ,

 eternitatea  dorului ,

uliţă goală ,

s-o calci  cu picior

de

fiinţă bizară  a  jocului  meu ,

trăit  într-o lacrimă glob ,

cu salcâmi ce-alăptează

cu albul pământul – fior-

tremurând  în firul de iarbă ,

căzut spre rărunchi

de fecioare ursuze ,

cu iile grele din grâu ,

ce s-a copt …

de târziu …

şi de noapte…

R M  2013

 

By ROXANA MARIA

PENTRU TINE

Pentru tine,

escaladez   Lumi – oglinzi  şi pereţi

întorşi cu sticla fină spre mine,

ca să tot alunec  – gând ,

doar pentru –n  singur cuvânt,

ce n-aş fi dorit să ne fie ,

dar ne…

 

Elegant ,pantoful de ieri,

îmi soarbe călcâiul ,

mijind, pe la colţuri  de glezne ,

roz primăveri …

cu buze răsad de-nceput

de sărut .

Jobenul adânc ,

cu speranţă ,un hău ,

cu margini pudrate

de mărgele de humă ,

îmi promite o stea ,

cu numele tău –

Luceafăr de zi ,

fără  clipa de mâine ,

doar cu azi ,

cu acum ,

cu secunda –minune,

că eşti…

călător cu umerii plini de iubiri –

aripi , ce deschise ,

cuprind încă  trei Lumi …

R M  2013Image

By ROXANA MARIA

substanta

Substanţă ,mă ai ,

dimineaţa-n  cafea  .

Amiaza ? Îmi creşte în ochi…

Să-i  mănânci ?

…mi-ar rămâne  doar gene la…cină ,

Pofteşte ! Le-am pus ,ordonat,

pe  şervetul cel alb,

lângă pat .

Aştept zorii tăi ,

să mă nasc ,

întreagă ,femeie,efemeră ,idee ,eu ,

iubind Răsărit etern …sau clişeu ?

Voi creşte odată cu inima-mi prunc,

ce  scânceşte când nu eşti – Alint .

Raze –mpletite  în doi –  

cozile  lungi ,

îmi aşezi peste piept 

şi –n noapte m-arunci,

să strălucesc fără trup ,

doar  săgeţi-fulgere. ..altei lumi

se-ntrevăd.

eu sunt…departe,

norii-s aici,

tu îi atingi,

contur ca să-mi dai ,

obrazului drept,

ce  sprijină  ochiul

de vultur  semeţ .

Substanţă mă ai

dimineaţa-n  cafea ,

venin peste lume,

ne-nclinăm cu vântul , Cuvânt,

tovarăş de drum,

şi ne-ascundem

în cupe de crin,

aşteptând dimineaţa să cadă ,

goală , nouă … şi lor…

peste munţi vii,

ce râd cu flori de colţ

la urechi .

                                                               R M 2013

 

 Image

By ROXANA MARIA

rotindu-ti amintirile

Rotindu-ţi  amintirile –n 

cerc  vicios ,

de care nu scapi ,probabil , nici mort,

vei forma  pe cerul cu  nou ,

o inimă care bate –clopot- ecou,

 …astă dată , Viaţă vestind…

Între degete, prinzi

o foiţă subţire ,

încercănd să-ţi aminteşti

mirosul de ploaie ,

ce mi-a albit  părul şi pasul ,

iubind  nesfârşit…

iar şi iar , pic cu pic.

Ploaia de dor ?

Un abur subţire ,roşiatic cu tine ,

amestec ,

ce crestele taie,

ridicându-mi bărbia ,

cu două degete fine ,

să prind iar apusul

şi coaja să-i simt ,

cum îmi cade pe umerii goi…de durere,

în pulberi de vise – scântei

rotindu-mi amintiri,

 devorându-ţi  clipe …

şi născându-ţi  flori .

                                             RM 2013 Image

By ROXANA MARIA

ZESTREA

 Zestrea ta , cămaşa  cu  butoni  de  zarzăre ,

întoarsă  pe dos , cu dunguliţe –vii de sânge ,

îmi  răstoarnă cărările ,

ca mereu să-ţi cad pe genunchi ,

 să-mi spui că istoria tot se repetă .

Din firul de păr , ce-ţi  atârna cu fruntea ,

rebel,

azi,doar  urma îi e…gând adânc…al tău ,

cu  bretele  aruncate   după  mine -corset ,

ca  să-ţi  simt un  soi  de durere…

atunci când tu  plângi .

Inima îmi strângi fuior,

fără capăt ,

fără nume ,

doar mister şi mirare ,

doar apă vie şi sare ,

din lacrimă caldă ,

din joc de bătrâni prea devreme ,

din plânsul de flori ,

ce zâmbet-şi-ntorc

de la  noi,

coborând  pleoape –petale,

cu noaptea cărare ,lume  şi zare .

Răsăritul îmi bate în faţă ,

visul s-a  şters ,ca de ploaie ,

cu norii .

Pe masă …doi butoni  din zarzăre …

,, istoria…

Iar  începi  ? Mi-ai mai  spus-o o dată !Image

 

By ROXANA MARIA

CIRCUMSTANTE

 

circumstanţe …

 

circul e…  cum ,, stanze “ goale,

răsună de ecouri  gâtuite de râs sarcastic ,

urmat de bocete – guri pline

de ţărână proaspăt mulsă

de nori ţuguiaţi ,traşi de doruri

strălucitor de fericite,

când eu îţi surâd din prag ,

ce stă să se desfacă  în lumi paralele…

tot aşa …

şi  el ,

circul – spectacol de naştere –

cu trei moaşe …

cu viaţă doar în vârful degetelor,

cu tălpile vechi târând moartea,

traiectorie – fulger…

mi s-a părut …că sunt…

Scuzati-mi îndrăzneala ,

dar  v-a căzut  cerul pe ochi …

Staţi! Lăsaţi-mă să v-ajut,

poate, într-o zi ,îmi veţi împrumuta trei nori!

Să  fie incredibil de albaştri ,vă rog,

ca să-mi storc trei ochi de cerneală !

Circumstanţe ar fi … atenuante…

căci, uite , pentru astă vină ,

ce tot mi se spune ,

că ar fi Divină …

şi Universul mi se pare semn,

e virgulă –ntre

două puncte ,

tu şi eu …

                                                    R M 2013

 

 

 

 

 

    Image

By ROXANA MARIA

CARAVANA DORULUI

Caravana dorului ,

cu acoperiş  din vis ,

atât de subţire ,

că mi-e frică

să deschid un ochi,

să-l descriu , cu litere de ieri ,

când eram albastră cu ochi roz .

Azi ,femeie verde , cică în  putere …

în puterea vântului,

care mă tot poartă ,

în ceruri,

precum şi în pământ,

cu buzele ,inimi,

ce ard …de ploaie –sărut.

Minunile ,îmi cresc carne nouă ,

peste  ochi ,să văd lumescul ,

cum picură din cer ,stropi,

în fiecare dimineaţă – nou ,nou, nou…

creşte văzându-l în inima ta ,

ce uneori ,mi se pare o floare prea albă ,

    pe care  vrei  s-o ofileşti  zburând 

înăuntru visului meu alb .

…n-am să te las  …

Pulsul timpului viu ,

ne va  roti în imensitate ,

până ne vom pierde , materie ,

şi ne vom regăsi-n ploi albastre ,

lacrimi dansând  de bucurie ,

iubind…

                                           R M  2013Image

By ROXANA MARIA

NU

Nu-mi smulge unghii ,

ele-s doruri…

Aş rămâne ca un robot ,

nu-ţi  voi  simţi tăcerea .

Cu ele rup perdelele de ceaţă ,

ca să ajung să-ţi număr ochii…

unu,doi …unu ,doi…

Cu ce mă vezi ? De ce mai   vezi ,

dacă  ţi-am stins ieri steaua ?

Cu unghiile am retezat

pământ  irespirabil ,

cu galerii – spaţiu  de zbor –

cu pistă gri ,

deja numerotată …

Am să ajung ,

doar  c-o  suflare,

ca să trăiesc – trăitul , altul ,

peste carne tânguitoare ,

ce-şi flutură gene albastre ,

prea de multe ori plămădită ,

acum …neştiutoare,

de vremuri prea reci ,prea goale ,

prea flori

scuturate

înainte

de apusul  dimineţii fierbinţi,

strânsă – glob …

pe care, dacă  vreau ,

îl strivesc cu sărutul de moarte – vie

şi tot…

dacă eu vreau,

îl împing cu  vârf de deget ,

altei lumi – genune ,

în care , ai să mă tot cauţi …

                                                                         RM 2013Image

By ROXANA MARIA