UN LILIAC

                                               UN  LILIAC

 

 

Am întors  lumea,pentru că  aşa e Ordinea

precum în Cer aşa  şi pe Pământ… .

şi mi-am înfipt bine picioarele-n Cer,

ca să nu mă  smulgă vânturile rele.

La fiecare batere de aripi  a îngerului meu,

m-am ridicat din oceane de durere,

ca un soldat  rănit ,ce raspunde,totuşi…

la ultima strigre a Supremului său.

Un liliac,mirat probabil,

privea înfipt bine-n mocirlă,

cum stau eu  agăţată  de Cerul meu

şi  nu el ,cum ar fi firesc.

Pentru momentul de rătăcire,

există  iertarea…

şi i-am întins un pumn de ploaie

să-şi spele ochii ,ca să vadă Calea

mai bine.

Existenta  pragului,

pe care nu l-am trecut  nici eu,

nici liliacul…

pentru că frunţile noastre

s-au întâlnit la jumătate de drum,

eu spre tărână,el spre Cer,

era probabilă.

Nu există Pământ,

ci doar un amestec de tărână şi nori.

Senzatia e …ce-i  drept,

că suntem stăpâni  pe Pământ…

Dar nu.

Lilieci  în  peştera  Cerului

şi Oameni  în    Cenuşa Vie.

                                                    ROXANA  MARIA   2013

                                                                ImageImage

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s