mestec prima frunza de cires

Mestec cu jind prima frunză de cireş,

ca şi  cum ar fi ultima  .

Mă strecor  sub  umbra-i  făcută

pâlnie să mă soarbă –

goală – chemare –   să-mi simt

traiul nisipos

cum îmi scapă  peste degete,

vrând să-l prind …

îmi urmez  linia  albă

în poziţie orizontală ,

cu braţele mereu întinse,

dorind  s-ating  ,s-ajung  –

goana,

îmi stoarce ochii

şi-n fiecare dimineaţă

îmi pun câte-o pereche de ochi noi

cu care să văd Lumea cum se trezeşte ,

neputând  să respire…

şi Universul cum adorme  plângând ,

ostoit  de vârtejul nopţii  de moarte .

Azi am ochii verzi ,

 pricină  ierbii care-a răsărit în ei ,

deodat’ cu  tine…

                                                                    R M  2013

 Image

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s