ZESTREA

 Zestrea ta , cămaşa  cu  butoni  de  zarzăre ,

întoarsă  pe dos , cu dunguliţe –vii de sânge ,

îmi  răstoarnă cărările ,

ca mereu să-ţi cad pe genunchi ,

 să-mi spui că istoria tot se repetă .

Din firul de păr , ce-ţi  atârna cu fruntea ,

rebel,

azi,doar  urma îi e…gând adânc…al tău ,

cu  bretele  aruncate   după  mine -corset ,

ca  să-ţi  simt un  soi  de durere…

atunci când tu  plângi .

Inima îmi strângi fuior,

fără capăt ,

fără nume ,

doar mister şi mirare ,

doar apă vie şi sare ,

din lacrimă caldă ,

din joc de bătrâni prea devreme ,

din plânsul de flori ,

ce zâmbet-şi-ntorc

de la  noi,

coborând  pleoape –petale,

cu noaptea cărare ,lume  şi zare .

Răsăritul îmi bate în faţă ,

visul s-a  şters ,ca de ploaie ,

cu norii .

Pe masă …doi butoni  din zarzăre …

,, istoria…

Iar  începi  ? Mi-ai mai  spus-o o dată !Image

 

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s