fericirea are trepte fine

Fericirea are trepte fine,rotunde…

într-o zi ,vârf  ,pe lună ,

alt răsărit mă găseşte cu călcâiul pe soare,

cert e ,că  sunt acolo…

vârf,călcâi… vârf,călcâi…

Atât de rotunde-s treptele-albastre,

încât numai cu inima deschisă ,

brâu,încolătăcit  de tine ,

n-alunec,nu mor…

Scrinul ,greu,de lemn

cariat de amintiri,

respiră ,abia,

doldora  de dureri perfecte,

perfect  rotunde,

cadrane evadate la fix.

Orbecăind prin venele mele,

secundele-mi ţâşnesc pe sub unghii,

fără să privească –napoi,

nesuportând chinul,

clipe calde se rostogolesc pe pământ  însetat,

luând forma lacrimilor,sâni albaştri ,arşi…

Un glob fierbinte ,iubind,

înconjurat  de lacrimi ,

ce- alunecă unele  după altele ,

dansând,plutind,râzând,

c-au atins libertatea  supremă –

de a iubi cerul –nemărginire,

descătuşate de trupuri însetate de neant,

trupuri, ce-au uitat să-şi acopere

fântânile urâtului ,

şi să înaripeze izvoarele limpezi ,

în care se-oglindesc paşi rotunzi ,

trepte…

vârf,călcâi…

R M 2013Image

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s