sorb din tine

Sorb din tine,

sorb din rouă,

amestec potirele,

să recunosc esenţă de om .

Tropot sălbatic de semne de-ntrebare,

înconjoară lumescul ,

cu ochii  din puncte de suspensie,

mereu aşteptăm…

mereu suspans, mereu în balans,

niciodată linişte,

doar vuiet de gânduri.

Catastrofal…de mi-sendoaie versul,

bretea subţire ,la rochia de vise…

De ce să-mi dezgolească umăr?

S-ar descifra poveste cu fir de păpădie …

Cum vântu-mi înnoadă safire-n  obraz

şi mi se pare că ai fost ,

aşa şi viaţa-mi trece,

adiere- alint,

mă  bucur că sunt…

Voi fi mai apoi în cordonul de lut,

în care îmi picuri trei stropi de sânge ,

mai vii ca oricând .

Voi sclipi din gheară de mort,

tăiş  luminos,

ce viaţă împarte în zări- eşafod.

Din iubire hrănesc apusul ,

să doară ,crescând peste lume,

mai tare ca dorul,

să ardă stelele,

ce-ţi respiră în ochi…

Niciodată n-ai înţeles ce cântă

un nor, ropotind…

Plânge de bucurie ,

că noi ,

am renăscut ,

dintr-un ultim sărut.

R M 2013ImageImage

Advertisements
By ROXANA MARIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s