sorb din tine

Sorb din tine,

sorb din rouă,

amestec potirele,

să recunosc esenţă de om .

Tropot sălbatic de semne de-ntrebare,

înconjoară lumescul ,

cu ochii  din puncte de suspensie,

mereu aşteptăm…

mereu suspans, mereu în balans,

niciodată linişte,

doar vuiet de gânduri.

Catastrofal…de mi-sendoaie versul,

bretea subţire ,la rochia de vise…

De ce să-mi dezgolească umăr?

S-ar descifra poveste cu fir de păpădie …

Cum vântu-mi înnoadă safire-n  obraz

şi mi se pare că ai fost ,

aşa şi viaţa-mi trece,

adiere- alint,

mă  bucur că sunt…

Voi fi mai apoi în cordonul de lut,

în care îmi picuri trei stropi de sânge ,

mai vii ca oricând .

Voi sclipi din gheară de mort,

tăiş  luminos,

ce viaţă împarte în zări- eşafod.

Din iubire hrănesc apusul ,

să doară ,crescând peste lume,

mai tare ca dorul,

să ardă stelele,

ce-ţi respiră în ochi…

Niciodată n-ai înţeles ce cântă

un nor, ropotind…

Plânge de bucurie ,

că noi ,

am renăscut ,

dintr-un ultim sărut.

R M 2013ImageImage

Advertisements
By ROXANA MARIA

fericirea are trepte fine

Fericirea are trepte fine,rotunde…

într-o zi ,vârf  ,pe lună ,

alt răsărit mă găseşte cu călcâiul pe soare,

cert e ,că  sunt acolo…

vârf,călcâi… vârf,călcâi…

Atât de rotunde-s treptele-albastre,

încât numai cu inima deschisă ,

brâu,încolătăcit  de tine ,

n-alunec,nu mor…

Scrinul ,greu,de lemn

cariat de amintiri,

respiră ,abia,

doldora  de dureri perfecte,

perfect  rotunde,

cadrane evadate la fix.

Orbecăind prin venele mele,

secundele-mi ţâşnesc pe sub unghii,

fără să privească –napoi,

nesuportând chinul,

clipe calde se rostogolesc pe pământ  însetat,

luând forma lacrimilor,sâni albaştri ,arşi…

Un glob fierbinte ,iubind,

înconjurat  de lacrimi ,

ce- alunecă unele  după altele ,

dansând,plutind,râzând,

c-au atins libertatea  supremă –

de a iubi cerul –nemărginire,

descătuşate de trupuri însetate de neant,

trupuri, ce-au uitat să-şi acopere

fântânile urâtului ,

şi să înaripeze izvoarele limpezi ,

în care se-oglindesc paşi rotunzi ,

trepte…

vârf,călcâi…

R M 2013Image

By ROXANA MARIA

un ghemotoc de ganduri

Un ghemotoc de gânduri

surâse Soarelui şi Adevărului ,

Vieţii şi Morţii –cu colţii moi

de vată de zahăr ,

pe care-i tot muşc,

când se iţeşte în colţul străzii

şi-n curtea casei cu numărul 494,

cu trandafiri roz şi gri.

Poziţionată transversal în pântecul mamei,

fără şanse de supravieţuire,

după părerea medicilor,

m-am încăpăţânat  să trăiesc,

pentru că aveam două vorbe de spus…

Acum e ştirbă Moartea…

învaţă  să rânjească  şăgalnic,

ca să nu i se vadă Rădăcinile…

De ce curcubeul meu e roz cu gri ?

Pentru că ştiu să deschid aripi în întuneric

şi fantele de lumină ,

ce le las în urmă- dâre subţiri,

dau irizaţii

în petalele lânoase,calde,

pe care mi le fac pernă de vis,

noapte de noapte..

De când m-am născut ,

leg şi  dezleg cozi de flori,

iar rădăcinile de cuvinte

le prefac în doruri …

Prefixul îl trimit Iubirii mereu…

parfum să mă simţi ,

când orice floare

priveşti…

R M 2013

 

 ImageImage

By ROXANA MARIA

trepte

Trepte,zbor şi vis ,

neastâmpărul  bobului

să-şi  ajungă marea ,spectacol ,

măreţie ,sublim ,

se-ntrevede .

Ostatici ,cu velele întoarse,

cu dosul –mucegai de aur,

cu urme de arid,

dinspre obrazul tău ,

ce vrea să-şi umple

cratere-regret,

cu fusta viitorului,

albă cu buline roz ,

transcendente…

nu s-au oprit din evantai de ploi sângerii…

Culege-le din roua dimineţii ,

ce nu va mai veni

aici…

e noapte cu felinare

din raza unică

ce-a mai rămas –

drept sabie –

Fereşte-mi răsăritul ,

să-l mai atingă ochii mei ,

încă o dată …

R M 2013

 

 

By ROXANA MARIA

protocolar

Protocolar, ineditul

mă salută când trec

şi-mi dă după ureche

părul cu împletituri  fine,

de visuri,toate,

fără să le cred…

Spectacolul din deschidere ,

un cor vânătoresc,

cu armele îndreptate greşit…

mai  fac câţiva paşi…

aleatoriu  mi-aşez cărţile

pe caldarâm ,

să le răsfoiască

ninsorile aripilor invizibile,

atunci când eu nu voi mai fi demult…

Înserarea de-aici ,final,

seamănă mai abitir

cu rochia albă din vitrină –

ineditul îi coase repede,repede

două flori – două –

în dreptul inimii,

fără să văd ,fără să mă trezească ,

ca totul ,albul ,să iasă din obişnuit…

mai fac câţiva paşi…

e dimineaţă…

am ajuns…

pe pat ,o rochie cu filele roşii,

în dreptul inimii

doi trandafiri … negri ?!

R M  2013

By ROXANA MARIA

indescifrabil mesajul

Indescifrabil mesajul

de  pe peretele de sticlă ,

dintre lumile noastre…

Te-ai  scurs val ,rece ,

proiectat  stins ,

de gândul meu …

erai toate picăturile de viaţă ,

ce-mi umpleau palmele căuş ,

ce-ţi alinau bărbia

într-un legănat –vuiet

ce ne purta dincolo de trăire…

Ce poate fi dincolo de Iubirea –prag ?

Tot  o Iubire …

Probabil cu pantalonii suflecaţi

până  la genunchi ,

ca să-şi  poată înfige

tălpile-n noroiul modern,

amestecat cu vorbe mari

şi perle negre – lacrimile amare…

Cu mâinile întinse alunec zidul ,

inevitabil , tot la picioare-Ţi cad.

Vlăstarii îmi pocnesc din umeri ,

cu plete blonde –gri .

Curând,copacii oaselor îmi vor atinge cerul,

ziduri umbroase se vor nărui …

prin sticla mată dintre inimi ,

prin  praf şi pulberi albe

voi citi mesajul ,

ce-i ,se pare, un  cifru universal ,

3,2,1…..

R M 2013

By ROXANA MARIA

ploile vii

Ploile vii-orizontale,

paranormale ,

accidentale,

cratere aerului irespirabil,de  dorit ce e…

aleargă  îmbrăţişate – sufocant ,

ca nu cumva să-şi piardă direcţia,

vreo picătură,

stricând astfel ,perdeaua dintre răsărituri …

Cum i-ar sta Femeii-Viaţă ,

fără  un ochi de Lumină ?

Ar arăta ca un pirat…

Azi, cui îi fură sufletul mirat ,

de prea multă goliciune ?

….

nu-i nimic ,

a fost un accident…

din alt strop ,se va naşte

un suflet curat ,iradiind de bucurie

că  e …

doar că e .

R M 2013ImageImage

By ROXANA MARIA
Aside

Raftul bibliotecii universale

plin de suflete aşezate frumos

în coperte închise perfect ,

fără fante de lumină ,

scăpate pe margini de scoarţe vechi ,

în Ordinea alfabetică ,

străpunsă de ace bine  înfipte ,

cu memorie infailibilă ,

urmând acelaşi spaţiu ,nelume,

un punct da ,unul nu…

Cu buzunarele –scorburi ,

pline de litere ,

copacul îşi ceru permisiunea ,

aşezându-şi pălăria cu boruri largi,

de iasomie…

într-un spin răzleţ,

să umple pentu prima dată

ultima scrisoare de dragoste ,

ce părea un lift – express ,doar în urcare ,

pe-alocuri fără noimă ,

horhotind printre voci stranii.

Literele una ,după alta

şi-au urmat  cursul predestinat ,

până la asfinţit ,

semnând cea mai frumoasă poveste de iubire- amalgam –

Lumea şi noi –

înflorind în oglinda surâsului viu…

scris pe fâşia de cer ,

cu degetul tremurând …

R M 2013ImageImage

Raftul bibliotecii universaleplin de suflete aşezate frumosîn coperte

By ROXANA MARIA

INTR-UN COLT

Intr-un  colţ ,

de  la începutul  marginii de lume,

fără  fântâni ,

doar cu ochi licărind grei ,doldora,

de prunci  lăcrimaţi  întotdeauna prea devreme,

trăia în (bună)stare  de urgenţă

perpetuă ,

firul  de speranţă ,cărunt deja,

îmbrăţişat cu undă subţire ,

de împământare,

transcendentă,

lunatică

şi  fulger ,

tunel uneori subacvatic –

n-aveau fântâni …pe-atunci .

Îşi adunau lacrimile

în cuve înalte ,

din care-şi sorbeau

la capăt de asfinţit ,

licoarea sfărmată-n picioare

desculţe  de iubiri ,

şi-şi coceau pe piept

grâul din care ,

le creştea inima rumenă ,

dulce ,cu aromă de formă

dătătoare ,

născătoare de doruri –

fântână-

fără timp…

de-atunci în capătul acela de lume,

a apărut

prima fântână  de cuvinte de dor… care dor…

R M  2013Image

By ROXANA MARIA