Aside

FURTUNA

Braţele  arborilor  se salutã,

ĩn  ĩmbrãţişãri strãine,

dar nu-şi  dau drumul..

Furtuna ,le-ar reteza

bucuria  de a ĩncepe

sã-nfloreascã-mpreunã.

Vuiet plin,ĩnţesat de dorinţã,

ĩmi lipeşte strigãtul ,

de cea mai fierbinte  stea.

Cerurile  nasc  astãzi…

Furtuna  se rãstoarnã,

la  picioarele tale,

precum  un  iac istovit,

de frãmânt şi durere-n urcuş.

Liniştea-şi  vindecã  rãni-hãu,

cu ultimele petale cãzute timid,

roşind,sub  privirea  bizarã…

R M 2014 

Advertisements
By ROXANA MARIA
Aside

Raftul bibliotecii universale

plin de suflete aşezate frumos

în coperte închise perfect ,

fără fante de lumină ,

scăpate pe margini de scoarţe vechi ,

în Ordinea alfabetică ,

străpunsă de ace bine  înfipte ,

cu memorie infailibilă ,

urmând acelaşi spaţiu ,nelume,

un punct da ,unul nu…

Cu buzunarele –scorburi ,

pline de litere ,

copacul îşi ceru permisiunea ,

aşezându-şi pălăria cu boruri largi,

de iasomie…

într-un spin răzleţ,

să umple pentu prima dată

ultima scrisoare de dragoste ,

ce părea un lift – express ,doar în urcare ,

pe-alocuri fără noimă ,

horhotind printre voci stranii.

Literele una ,după alta

şi-au urmat  cursul predestinat ,

până la asfinţit ,

semnând cea mai frumoasă poveste de iubire- amalgam –

Lumea şi noi –

înflorind în oglinda surâsului viu…

scris pe fâşia de cer ,

cu degetul tremurând …

R M 2013ImageImage

Raftul bibliotecii universaleplin de suflete aşezate frumosîn coperte

By ROXANA MARIA
Aside

Astru dezrădăcinat ,

smuls dintre stele,

cu tocurile rupte  în goana

după perdele de foc,

să-şi ascundă goliciunea sufletelor ,

în cădere .

Aplauze sfinte,

printre duhovnici ,

cu bărbile –mpletite strâns ,

să nu se desfacă,

alunecând cu prima noapte ispită,

rămân  imprimate în haosul

zidurilor groase ,

ce ascund păreri şi umbre

îmbrobodite până sub barbiile roz,

cu florile de tei,

ce le curg din vise,

fără să-nţeleagă ,

de ce pasul li-i şubred

şi fără rost,

privind norii,

ca pe nişte găleţi pline cu plumb,

iminent

atârnându-le direct în călcâie.

Ţi-ai pierdut vreodată ochii,

peste   zare,

căutându-mi privirea,

dând deoparte imaginar,

ramurile dese ,bandajate-n

adieri sălbatice,

ce-ţi lovesc pleoapele fierbinţi ?

ia, spune-mi …

R M 2013Image

Astru dezrădăcinat ,smuls dintre stele,cu tocurile rupte în

By ROXANA MARIA
Aside

                                       TRANDAFIRUL    ALB

 

Cu spini cu tot, cu râs, surâzi?

Te-aş mai iubi o dată .

Când plângi,  e soare ,că ţi-e dor,

ca să –ţi înfigi iar raze…

în  părul  meu …să  îţi  tot  scurgi  veninul.

De râzi ,eu ştiu,furtuni se-abat

şi s-au trezit iar norii.

Pe fiecare pas ţi-e scris:

Femeie  – Nemurire.

Copil şi înger te urmez,

Grădină de iubire-

un Glob  de  fericire.

Ţi-e umărul prea greu ,

de lacrimi câte-ai strâns,

se-nclina.

Răsari şi genele-mi sărută,

 să  întrevăd   lumina.

 Ce puritate  să-mi descrii

când tu eşti  rege  demon?

Nici somnul nu pot să-ţi veghez,

căci  de o viaţă-adulmec.

Mireasma albă de tămâie,

prin zori se pierde-alene…

Rămân doar spinii între stânci

şi coapse  de femeie.

E  trandafirul  alb,zefir şi dimineaţă!

Mi te-ai deschis în braţe, ca fuiorul,

în joc să mi te-alături.

Vom împarţi lumea în două,

în jumătati de alb,

Cer si Pământ,

Născut din sân

şi trandafirul alb.

 

 

ROXANA MARIA     2013ImageImage

By ROXANA MARIA
Aside

Se-aud  viorile  cerului  meu  …

Le-ascult ,dincolo de griul  lumii,

cum se-arcuiesc  femei ,

cu paşi de petale strivite,

sub forma  arcuşului facut inimă.

 Cupe de miresme inflorite de venin,

pe fruntea celui mai înalt cer,

îşi găsesc  golul – cu  liniştea ,albul zbor ,

cu seninătatea  şi  puterea pietrei Hotar.

Viori  translucide cu  talii de viespe,

prinse-n hora  zborului  iminent

au  căzut  toate la pământ 

şi s-au transformat 

într-o  harpă  imensă,fără  suflet,

cu fine coarde,transparente şi ele,

ca să nu ştim nicicând  cânta bine ,

nicicând  să nu ne ştim acorda inimile

la sunetul  cerului,

nicicând să nu ne ştim armonia  finalului,

doar în Do Major…

când grav, când alegru,când stins,

când lumină orbitoare- deschidere .

 

Se-aud  viorile cerului  meu…

Ce sunet poate fi mai  frumos,decât cerul cântând ?

Hai, dă-mi mâna…c-un deget te prind…

acum iţi lipeşti urechea de sufletul meu-viori,

hei, nicicând nu vei mai găsi  calea spre dor…

R M 2013Image

By ROXANA MARIA
Aside

Alergând  cu  veşnicia

 

Timpul  este  intervalul dintre chemarea  Omului

şi  răspunsul  nostru…

Am spus mereu că nu-mi trebuie  un cronometru,

orologiile  sunt  invenţiile  clipelor,ce sar,

în stânga ,sau in dreapta …depinde.

Mi-am aşezat  ,în loc de braţe  ,aripi,

din  doi  fluturi,mari,albi,

azi ,din zăpadă,

mâine din  genele  tale  negre.

Când  îţi  alunecă  câte-o stea-lacrimă,

prea  grea  să  se ţină…

îmi  întâlneşte  pulberea-n cădere,

şi “ne prefacem”mereu ,

într-o altă stea mai mare,tot mai mare…prea mare…

Ai privit  aseară  cerul?

Ne-ai  văzut cum  strălucim în Unul?

Din  raza  ferestrei  mele deschise  ,

sclipirea mi-nundă  aşternutul de vise,

las  timpul să-şi ardă  toate lacrimile clipe,

iar din cenuşa lor,a ta,

să-mi  reclădesc eu  clopotele calde,

să mă  ascund  în ele

si-odată  cu   sunetul  lor – ecou

s-ajung pân’ la Tine .

                                                               R M 2013

By ROXANA MARIA
Aside

Alergând  cu  veşnicia

 

Timpul  este  intervalul dintre chemarea  Omului

şi  răspunsul  nostru…

Am spus mereu că nu-mi trebuie  un cronometru,

orologiile  sunt  invenţiile  clipelor,ce sar,

în stânga ,sau in dreapta …depinde.

Mi-am aşezat  ,în loc de braţe  ,aripi,

din  doi  fluturi,mari,albi,

azi ,din zăpadă,

mâine din  genele  tale  negre.

Când  îţi  alunecă  câte-o stea-lacrimă,

prea  grea  să  se ţină…

îmi  întâlneşte  pulberea-n cădere,

şi “ne prefacem”mereu ,

într-o altă stea mai mare,tot mai mare…prea mare…

Ai privit  aseară  cerul?

Ne-ai  văzut cum  strălucim în Unul?

Din  raza  ferestrei  mele deschise  ,

sclipirea mi-nundă  aşternutul de vise,

las  timpul să-şi ardă  toate lacrimile clipe,

iar din cenuşa lor,a ta,

să-mi  reclădesc eu  clopotele calde,

să mă  ascund  în ele

si-odată  cu   sunetul  lor – ecou

s-ajung pân’ la Tine .

                                                               R M 2013Image

By ROXANA MARIA
Aside

Sfârsitul  nu-i  aici…

 

Poem  scris  cândva…

în doi pe doi  ,cavou  carnal,

bătut  în  slove – unghii .

  Deschide -mi  toate ferestrele  aerului,

   cele  spre  răsărit  să  fie…mai ales…

Cu  arderea  ta  ,  mă   sufoc ,deschide-mi.

Lasă-ţi  gândurile ,temeri,să se-adune  mănunchi,

înalţă-le  apoi , într-o cunună,cu  spini  cu tot

şi nu-ţi  şterge  si  ultima ,cea mai de preţ  virtute…

Respiră-ţi  Moartea , din  izvorul 

ce  îţi  va   şterge  ochii,

adulmec-o  şi  lasă-i  cursul  …

ea -ţi   va zâmbi  de  după  flori  şi  piele  de femeie,

si-ţi  va întinde  oase  moi

cu  cartilaje  fine.

Cu sânii îţi  va rupe  gura,

iar  negrul din lumina ei

îţi este  mântuirea .

În  încleştări  îţi vei chema  oprobriu

ce  îţi  va  scoate  ochii,

orbecăind  nu vei  găsi  ,doar  vei simţi ,

iubire.

Înalţă-ţi  mâinile  spre  cer

şi-agaţă-ţi  Fericirea.

E  scrisă-n nori  şi-n  ploi  ce  cern

iubirile  Eterne….

 

                                                       R M 2013Image

By ROXANA MARIA
Aside

Numărătoarea  inversă

 

Ochiul  pamântului  mi-a înghiţit  fiinţa ,

toate  gândurile  ,eul…

mi-a  lăsat  doar  un tu,zare,

de  neatins.

Mi-am  încolătăcit  ce mi-a  mai rămas  din  trup,

în jurul  unui spin  uriaş,

ce-mi  goleşte  inima  de sânge

şi-o  întinde pe cer 

să  vadă  cât  e de  frumoasă, lună ,lividă…

Cu  ploile  unghiilor  tale,

înfipte,scrijelind  iar  şi  iar

carnea  nestăvilită,

să modelezi  furtuni  de soare ,

care  să   ardă  buzele  începutului  de  om .

Pecetea  drumului  vieţii –poveste,

mi-a  adus-o  vântul 

si mi-a  aşezat-o  la  picioare,

să  îngenunchez  citind-o

şi  să  o  urmez  zburând ,

deodată  cu  el …

a trecut  deja,fior…

În faţa  ochilor  mi se desface ultima  lume,

a iubirii.

Numărătoarea  inversă se  apropie de final,

rozalbul  cu  spinul  amar ,mi-ntinde  iar  mâna… 

                                                                                     R M  2013ImageImage

By ROXANA MARIA